Se află o privelişte încântată cum nu e alta pe lume. Nu departe de locul unde puhoiul Sucevii intră ca un paloş de steclă în apa domoală a Siretului.
Mihail Sadoveanu în „Nicoară Potcoavă” despre Liteni

 

Geografic,  Liteni  se află la intersecţia meridianului 26 de grade şi 31 minute longitudine estică cu paralela de 47 grade şi 11 minute latitudine nordică.
Administrativ, aparţine de judeţul Suceava, având ca oraşe mari apropiate Suceava (la o depărtare de 28 km), Botoşani şi Paşcani (la 30-40 km).
Aşezarea are o formă de semicerc cu deschiderea pe albile râurilor Suceava şi Siret  la est şi până la culmile dealurilor Siliştea, Pleşa, Harbuz, la vest şi sud.

Geomorfologic, se află în partea central estică a Podişului Sucevei, subunitate a Podişului Moldovenesc.
Altitudine: cota cea mai joasă (235 m) este situată în aval de confluenţa râurilor Siret cu Suceava, iar cea mai înaltă (493 m) pe vârful din dealul Pleşu.
Căi de comunicaţie: prin localitate trece magistrala feroviară Bucureşti-Suceava şi e situată la intersecţia drumurilor judeţene Suceava -Paşcani şi Fălticeni-Botoşani.

Localitatea Liteni -în prezent oraş- este situată în arealul arheologic Dolheşti-Udeşti, în care cercetări arheologice au descoperit urme materiale de conveţuire umană începând din perioada neolitică. În urma săpăturilor efectuate în anul 1978 de către profesorul Mircea Ignat de la Muzeul Judeţean Suceava (cu sprijinul profesorilor de istorie din localitate şi a elevilor şcolii locale) în Liteni au fost găsite unelte de silex, pe malul drept a Pârâului Humărie la  Izvoraş, ceramică veche şi alte diverse obiecte obiecte, pe Humărie. Cu această ocazie s-au descoperit şi obiecte de provenienţă dacică, presupundu-se că în zona Liteni ar fi fost o cetate dacică.  Alte dovezi sunt două seceri din epoca fierului descoperite de preotul Mihăilescu Dumitru în grădina casei sale, aflată pe malul drept a pârâului Bucşa, obiecte ce au fost donate Muzeului Judeţean Suceava, unde sunt şi în prezent.

Prima atestare documentară a localităţii este din anul 1463, de pe timpul Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, într-un act de vânzare în care voievodul întăreşte lui Arbore, portar, satele Vorona şi Ruşi “...şi  hotarul  acestor sate să fie pre unde au hotărât Dumnealui: începându-se din Hotarul lui Dragomir Liteanu, drept peste valea Voronei...şi de la Siretu”.

În 1515, satul Liteni pe Siret, al urmaşilor lui Costea Liteanu, este stăpânit de Iordache Cantacuzino.

În 1617, Simion Gligorcea  împarte lui Stetco şi Mirela partea lor din satul Liteni rămasă moştenire.

În anul 1763, satul Liteni este stăpânit de Toader Vîrnav, medelnicer, stăpânire care va dura până în anul 1905, când Iorgu Vârnav-Liteanu transmite prin testament întreaga moşie strănepotului său de la soră, minorul  Alexandru  Krupenschi.
Populaţia a crescut cu timpul: în 1774 satul Liteni număra 69 case, 42 scutelnici, 69 locuitori scutiţi, 4 popi, 1 diacon, 8 femei sărmane şi 12 ţigani. În anul 1828, satul Liteni număra 170 de curţi, ca în 1912  numărul locuitorilor să fie de 2443.

Ca urmare a cresterii populaţei, în anul 1938 s-a înfiinţat a doua parohie, acesta organizare dăinuind pâna in zilele noastre. În anul 1966, în cele două parohii erau 3981 locuitori, iar în anul 2002, 4659 locuitori.
Din arhiva bisericii, care datează din 1838, scrisă in chirilică pâna in 1853, s-a aflat că biserica a fost construită în anul 1782 de către medelnicerul Teodor Vârnav şi soţia sa Anastasia, născută Ghica.
   
Biserica are o forma  trilobată, cu turn clopotniţă pe pronaus,  zidurile sunt din piatră şi cărămidă cu o grosime medie de 1,5 - 2 m.
Intrarea în biserică se face din partea de nord printr-un pridvor pătrat din care se trece în pronaus de formă dreptunghiulară, urmează naosul, cu câte două semicercuri la sud şi nord, fiecare semicerc având câte două ferestre.

Pronausul este delimitat de altar printr-o capeteasmă cu o lucrătură fină din lemn, atât sculptura cât şi pictura datând odată cu biserica. Catapeteasma este executata in stil renascentist de un scluptor si pictor Italian conform unei inscriptii de pe spatele catapetesmei dar al carui nume nu poate fi descifrat. Catapeteasma este obiect de patrimonoiu national. Nu exista informatii ca biserica ar fi fost pictata la momentul terminarii ei. Actuala pictura a fost executata de catre pictorul Victor Galin din Botosani in anul 1928 in stil laicizant realist inspirata din pictuera marilor renascentisci Tizian, Rafael Sanzio, Rembrandt, Bartolomé Murillo, Leonardo da Vinci. Picura se aseamna in mare parte cu pictura lui Nicolae Grigoresti de la Manastirea Agapia. Este realizata in tempera pe suport de gips. Datorita lipsei de incalzire a bisericei a existat fenomenul de condens ce a condus la deteriorarea aproape nerestaurabila a picturii. Suportul de gips a fost afectat datorita umezelei aparand o ciuperca care exfoliaza pictura.
Biserica a fost sfinţită de către Fericitul întru pomenire Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Gavril Callimachi.Biserica a fost întreţinută de  familia Vîrnav de la sfinţire şi până în anul 1905, când ultimul urmaş al Vârnăvenilor, Iorgu Vârnav Liteanu, a plecat la cele veşnice.

Cele mai importanta reparaţii au fost făcute în anul 1875, când biserica s-a acoperit cu tablă şi s-a sfinţit de către Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Calinic Miclescu, pe data de 26 mai.

Alte reparaţii au fost făcute în anul 1912, fiind reparată interior şi exterior, văruită şi acoperită.

În 1977 se reaface fatada exterioara prin vopsea vinarom, se vopseste tabla de pe biserica.  în interior,  se parchetează şi se fac strane noi. Tot în această perioadă se electrifică biserica şi anexele.

Toate aceste reparaţii şi întreţinera curentă a lăcaşului de cult şi a anexelor sale s-au făcut atât prin preocupările slujitorilor bisericii (preoţii parohi, cântăreţi , paraclisieri, epitropi, consilieri), cât şi a enoriaşilor, prin contribuţile lor materiale şi băneşti.

 

1990

Psalm 116

Laudati-L pe Domnul, voi, toate neamurile,
pe El laudati-L voi, toate popoarele;
ca s-a intarit mila Lui peste noi
si adevarul Domnului ramane in veac.

Mihail Sadoveanu:

Se afla o priveliste incantata cum nu e alta pe lume. Nu departe de locul unde puhoiul Sucevii intra ca un palos de stecla in apa domoala a Siretului.”

Mihail Sadoveanu: „Nicoara Potcoava” despre Liteni

holy bible