Istoric

Această secţiune prezintă pe scurt activitatea preoţilor parohiei „Sfântul Neculai”, cu menţiunea că arhiva bisericii nu conţine informaţii precise despre primii preoţi parohi. Sunt doar menţionaţi  Ion Petrescu, Gheorghe Maftei, despre care nu se stie când au venit ca preoţi şi până când au slujit. Tot în arhive apare numele preotului Ion Andronescu, înmormântat pe data de 2 ianuarie 1873, în etate de 75 ani, fiind bolnav de tifos. Dar nu ştim dacă a fost preot la parohia Liteni.

Preotul Vasile Ştefănescu, născut în anul 1833; nu se cunoaşte locul de naştere.
Studii: „ are cea veche şi Plastichia, s-a hirotonit în anul 1859”.                   
A fost hirotonit pe seama acestei Biserici de către Mitropolitul Sofronie, conform  Cărţii Canonice de hirotonire de preot numărul 77 din 23 martie 1859.
I s-a eliberat Cartea de Duhovnicie cu numărul 2464, la 9 iulie 1864, de către Mitropolitul Calinic Miclescu.
Decretul pentru rangul de Iconom a fost eliberat sub numărul 2463, la 9 iulie 1869, de Mitropolitul Calinic Miclescu.
Adresa nr. 736 din 1 iunie 1868 a Protoieriei Judeţului Suceava prin care, conform Ordonanţei Înalt Prea Sfântului Mitropolit a Moldovei şi Sucevei nr.486, i s-a făcut cunoscut Sfinţiei Sale că este întărit de Chiriarhie ca proistaş a Bisericilor din comuna Liteni. Căsătorit din 1851, a avut 4 băieţi şi o fată.
Unul din copii lui, Vasile, urmează cursurile Seminarului Veniamin Costache din Iaşi, devine cîntăreţ bisericesc, apoi secretar la Primăria Liteni şi pentru o perioadă legeslativă este Primarul Comunei.
Din 23 martie 1859 şi până la data de 19 aprilie 1904 a slujit ca preot la Parohia Liteni. În această perioadă a avut o bogată activitate duhovnicească şi socială în rândul enoriaşilor din parohie.
A trecut la cele sfinte la vîrsta de 75 ani şi este înmormântat în curtea bisericii pe care a slujit-o timp de 45 de ani.

Preotul Vasile Tit, născut la data de 22 iulie 1841, în cătuna Ţoleşti, comuna Uideşti (astăzi aparţine de comuna Forăşti).
Studii: şcoala primară de 4 clase, şcoala de catiheţi şi 4 clase la Mănăstirea Socola.
Certificatul de studii de la Mănăstirea Socola, cu nr. 138/ 1864; în certificat se menţionează că a urmat cursul inferior la Seminarul Veniamin din Iaşi.
A fost hirotonit  în anul 1867 la 18 mai în Diacon, cu Cartea nr. 898 şi în 1868, la 9 mai, preot bisericesc la Biserica din Satul Liteni, Ţinutul Suceava, Cartea nr. 806.
Cartea de duhovnicie  nr. 1092, din 10 iunie 1875.
„ Nu am fost mutat niciodată, n-am vrut a căuta binele cu traista prin lume şi n-am vrut a face necaz celor mari în scriere şi ordine, am fost om de pace şi am căutat să-mi câştig pâinea de toate zilele prin munca câmpului şi să-mi îmbunătăţesc ogorul cu pământ gras, atât trupeşte cât şi sufleteşte, ca ciobanul în mijlocul turmei”
Este fiul lui Dumitru şi Casandra Tit din cătuna Ţoleşti, cultivatori de pământ, clăcaşi.
Căsătorit în anul 1867, 30 ianuarie, cu Ecaterina Aramă, născută în anul 1851, fiica diaconului Vasile şi Maria Aramă. Au avut 5 copii,2 băieţi şi 3 fete.
Unul din nepoţii părintelui Vasile Tit va deveni preot la o parohie din Paşcani şi  Protoiereul Circumscripţiei nr.2 Paşcani, din judeţul Baia.
În lunga sa activitate de preot la Biserica „Sfântul Nicolae” (49 ani), a contribuit din plin la educarea enoriaşilor privitor la religia ortodoxă cât şi la educarea socială şi materială.
De un real folos pentru noi sunt „Rapoartele anuale privind starea morală şi materială a parohiei.” Aceste rapoarte, trimise anual Protoieriei şi Primăriei locale, scot în evidenţă evoluţia socială, materială şi educaţională a comunităţii locale. Rapoartele s-au trimis în intervalul 1888-1912.
Preotul Vasile Tit a slujit împreună cu preotul Vasile Ştefănescu, în perioada 1868-1904 la Biserica din Liteni, la care o perioadă a fost arondată şi cătuna Rotunda.
Preotul Vasile Tit a trecut la cele veşnie în anul 1917, fiind înmormântat în curtea Bisericii la care a slujit 49 de ani.
Pe crucea mormântului său este următorul epitaf: „Opreşte călătorule ! Ieri am fost ce eşti, mâine vei fi ce sunt”.
Activitatea sa a fost rodnică! Tot timpul a militat pentru luminarea poporenilor săi, a insistat ca tineretul să urmeze cursurile şcolii, a fost în bună înţelegere şi lucrare cu învăţătorii şcolii, participând la manifestările organizate de şcoală, şi prin strădania sa şi a învăţătorilor, în fiecare Duminică, elevii veneau la Biserică şi cântau în corul bisericesc.
S-a ocupat în permanenţă ca sătenii să cultive cartofi şi  legume pentru consumul propriu, preotul însuşi fiind exemplu. A insistat ca oamenii să cultive trifoi şi lucernă pentru animalele de producţie şi de muncă. A participat activ la cercurile Culturale din cadrul plasei Liteni.

„Duminică,15 ianuarie 1912, la Şcoala Liteni se ţine Cercul Cultural.
La ora 9 a.m. membrii cercului vor asista la Serviciul Divin, corul şcolar va da răspunsurile Liturghiei.
La ora 2 p.m. se va ţine şedinţa publică.
                                                              Diriginte,
                                                                 Ionel Pintiliescu ”

În 1909, preotul Vasile Tit a primit Cartea de Alegător, ca membru în Consistoriul Superior Bisericesc.
În anul aniversar 1906, la 40 de ani de la venirea Regelui Carol I la conducerea Ţării, preotul Vasile Tit şi cantorul Ion Gavrilescu au primit „Brevetul şi Medalia Jubiliară Carol I Regele României.”
A desfăşurat o activitate intensă pentru înfiinţarea unei şcoli de menaj pentru fetele tinere din comună. Pentru aceasta a purtat o intensă corespondenţă cu Ministrul Casei Şcoalelor, cu Primăria locală, cu Prefectul Judeţului, având o puternică susţinere din partea Deputatului din colegiul III Suceava, învăţătorul Constantin Popovici, fiu al satului Liteni. Această şcoală a fost dorită si de Iorgu Vârnav-Liteanu, care a donat suma de 35000 lei. Biserica, prin Preotul Vasile Tit şi Consiliul parohial, pune la dispoziţie, contra cost, o grădină de 33 prăjini, aproape 60 ari, în apropierea Bisericii. Dar a început războiul şi proiectul s-a realizat abia în perioada 1924-1930, când s-a construit Şcoala de fete din satul Liteni şi Dispensarul uman, pe aceeaşi suprafaţă de teren.

Preotul Iosif Comănescu, a venit la Biserica din Liteni la 1 februarie 1917, prin Ordinul Înaltei Chiriarhii de Moldova, fiind paroh provizoriu, prin plecarea la cele veşnice a părintelui paroh Vasile Tit.
Preotul Iosif Comănescu, este preot ortodox şi protopop onorar, refugiat din Comuna Codlea, Ţinutul Transilvania, Arhidieceza Metropolitană Sibiu.
La instalarea sa a participat Protoiereul de Fălticeni, C. Zaharescu, ocazie cu care i s-a predat inventarul Bisericii, conform regulamentului.
Preotul Iosif Comănescu a slujit la această biserică până la data de 6 decembrie 1918, când a fost înlocuit cu preotul titular Constantin Roşescu.

Preotul Constantin Roşescu, economist, licenţiat în Teologie, paroh al Bisericii parohiale „Sf.Anastase şi Chiril” din Iaşi este transferat, în calitate de paroh, la Biserica „Sf. Ierah Nicolae” din Liteni prin Decretul Mitropolitan nr. 3330, cu data de 15 noiembrie 1918, cu consimnţământul Domnului Ministru de Culte.
Din data de 9 februarie 1919, preotul Constantin Roşescu este avansat la funcţia de Protopop al judeţiului Suceava în locul preotului M. Cârlănescu, paroh la Bogdăneşti, fiind girant al postului.
În locul preotului Constantin Roşescu este trimis la parohia Liteni, pentru a suplini provizoriu, Ieromonahul Paise Cosma, fost stareţ la Mănăstirea Slatina. După o scurtă perioadă este înlocuit cu Iermonahul Ghedon Chiriţă, ca, la data de 15 iulie 1920, Ieromonahul Paise Cosma să revină ca preot paron la parohia Liteni, iar Iermonahul Ghedon Chiriţă se reîntoarce la Metania sa.
În aprilie 1921 Ieromonahul Paise Cosma este înlocuit cu Ieromonahul Ghimnaziu Ifrim cu metania din Sf. Mănăstrie Neamţ.
Prin Decizia Sfântului Sinod din 20 mai 1920, prin care s-a hotărât înfiinţaree Institutului Biblic, se formează o comisie sub preşidenţia P.S. Episcop Nicodim al Huşilor, care să facă toate pregătirile pentru întruparea acestui Institut. În această comisie a fost selectat şi Preotul economist Constantin Roşescu, Preot paroh la Biserica „Sf. Ierarh Nicole” din Liteni.
La începutul anului 1921, preotul Constantin Roşescu revine la postul său de la parohia Liteni.
Ca preot paroh al Parohiei Liteni s-a preocupat de administrarea bunurilor aparţinând bisericii.
Împreună cu Consiliul  parohial, cu ajutorul epitropilor şi al ajutorul enoriaşilor s-a hotărât  construirea două case; una în care să aibă unde locui preotul paroh şi a doua să fie cancelaria şi biblioteca parohială. Acestă hotărâre a fost luată în anul 1921 luna februarie, stabilindu-se contribuţia pe care locuitorii satului erau  rugaţi a o da şi când vor începe lucrările de construcţie.
Pe lângă enoriaşi au contribuit şi persoane din alte localităţi,  fii ai satului; de exemplu doamna Lia Popovici din Bucureşti donează suma de 1000 lei.
Din iniţiativa mai multor intelectuali ai comunei, şi cu aprobările necesare, ia fiinţă Gimnaziul, la care învăţau elevi din satele comunei şi comunele învecinate. Profesori erau: Director şi secretar-preotul Constantin Roşescu, farmacistul I. Orchiş (preda chimia), preotul Petru Ienceanu (preda limba germană), doctorul Ştefan Drăguşanu (preda Igiena şi anatomia omului) la care se adăugau şi alte cadre didactice din localitate.
În anul 1922 se inaugurează Monumentul Eroilor din satul Liteni, în prezenţa Mitropolitului Moldovei şi Sucevei, însoţit de un sobor de preoţi, la iniţiativa şi stăruinţa preotului Roşescu
În anul 1928 se termină  de pictat Biserica; la sfinţire au participat membri marcanţi ai forurilor superioare şi locale precum şi numeroşi enoriaşi şi credincioşi din împrejurimi.
În decembrie 1929 preotul Constantin Roşescu este transferat la Parohia Golia din Iaşi.

Preotul Gavril Niculiţă, este numit ca preot paroh la Biserica „Sf. Nicolae” Liteni prin Ordinul nr.7178/1929, de către Mitropolia Moldovei şi Sucevei, cu avizul Ministerului Cultelor, fiind  hirotonit pe seama acestei parohii şi instalat de către Protoiereul Ec. Mihai Zaharescu la data de 8 decembrie 1929. A slujit la această biserică până la 1 martie 1942.
Un fapt deosebit constă în  construirea Bisericii „Trei Ierarhi”, în locul capelei care era la cimitirul satului. Construirea Bisericii s-a efectuat în perioada 1929-1938, prin aportul direct al locuitorilor credincioşi din comună. În anul 1940 noua biserică a fost sfinţită şi totodată s-a înfiinţat a doua parohie. De la acea dată satul Liteni are două parohii şi un singur cimitir.
Alte date nu se cunosc despre Preotul paroh Gavril Niculiţă, care a păstorit credincioşii din Liteni timp de aproape 13 ani. Lipsa datelor se datorează distrugerii arhivei şi a altor bunuri în timpul războiului din anii 1941-1945.

Preotul Gheorghe Anghelea, fiu al satului, născut la data de 31 octombrie 1905. A făcut  şcoala primară la Liteni, seminarul în oraşul Roman şi Facultatea de Teologie la Cernăuţi în perioada 1927-1931. A fost hirotonit la data de 15 mai 1928, după ce a slujit pe la mai multe parohii vecine, prin transfer ca preot paroh la Biserica „Sf, Nicolae” din Liteni la data de 1 martie 1942, şi slujeşte cu credinţă şi devotament până  la data de 18 noiembrie 1969 când îşi termină misiunea din această viaţă.
Preotul Anghelea Gheorghe a fost fiul lui Constantin şi Ecaterina Anghelea din satul Liteni; în familie au fost nouă fraţi şi surori, dintre care Vasile şi Gheorghe au fost preoţi.
Preotul Gheorghe Anghelea s-a căsătorit în anul 1928 cu Elena Corneanu din comuna Lespezi. Au avut patru copii, doi băieţi şi două fete.
În primăvara anului 1944, satul este declarat linie de front şi toţi locuitorii sunt refugiaţi în lunca Siretului (pe malul stâng al râului), satul rămânâd pustiu.
Preotul Gh. Anghelea se reîntoarce din refugiu la data de 1 noiembrie 1944 şi notează: „Am găsit starea sufletească a enoriaşilor într-o stare de plâns, venise şi ei din evacuare de o lună de zile. Case stricate, fără geamuri, fără uşi, alimente nu existau, nutreţ pentru puţinele vite ce au rămas nu aveau. Pe deasupra a dat groaznicul flagel al tifosului exantimatic.Timp de cinci luni de zile n-am precupeţit odihnă şi, zi şi noapte am fost ajutorul şi îndrumătorul pastoral a cinci parohii a căror titulari nu veniseră din refugiu”.
O altă preocupare de importanţă deosebită a fost redeschiderea bisericii, care, datorită trecerii frontului ruso-german, a suferit distrugeri atît ale clădirii cât şi ale altor bunuri. Prin strădania preotului, epitropilor, a consilierilor şi cu ajutorul enoriaşilor s-a trecut şi peste aceste necazuri, făcându-se reparaţiile necesare, s-a completat inventarul bisericii şi încetul cu încetul viaţa a intrat pe făgaşul normal.
În anul 1944, în curtea Bisericii, au fost înmormântaţi 50 de ostaşi sovietici, organizându-se un cimitir al eroilor sovietici. În anul 1950, s-a lucrat în mozaic monumentul şi zidul care împrejmueşte acest monument.
„Având un consiliu parohial sârguincios, în august 1952 am angajat pe pictorul I. Doroftei, care timp de o lună şi jumătete a muncit şi a spălat biserica, a reparat pictura pe unde era stricată. După spălare şi reparare părea ca atunci pictată. Din 1952 şi până ăn 1965 nu s-a făcut nimic, în 1965 a fost văruită pe dinafară”, notează preotului Gheorghe Anghelea.

 
Preotul Vasile Ciornei, fiu al satului Liteni, este născut la data de 20 decembrie 1909. A urmat şcoala elementară în satul natal, seminarul l-a absolvit  în oraşul Roman, iar facultatea de teologie la Cernăuţi. Absolveşte facultatea în anul 1931 şi este hirotonit ca preot la data de 24 iunie 1931 şi încadrat paroh la Biserica din Ştefăneşti, judeţul Soroca, apoi transferat la parohia Petriş, judeţul Bălţi, la 1 octombrie 1934. De la 1 iulie 1940 şi până la 31 iulie 1941 este refugiat la parohia Dolhasca din Protoieria Fălticeni. De la 31 iulie 1941 revine la parohia Petriş. În perioada 1 noiembrie 1941 - 15 octombrie 1943 este preot la fosta parohie Tudora II, judeţul Botoşani, apoi preot la Parohia Tudora I până la 1 martie 1943. De la 1 martie 1943 şi până la 1 aprilie 1967 este paroh la parohia Plopeni, raionul Suceava. De la 1 aprilie 1967 şi până la 1 martie 1970 este preot la parohia Pârteştii de jos, raionul Gura Humorului.
La data de 1 martie 1970 vine la parohia Liteni ca preot paroh la care va sluji până la 28 octombrie 1989, când pleacă la cele veşnice.
Preotul Vasile Ciornei s-a căsătorit la data de 6 ianuarie 1931 cu Silvia Gribovschi din Storojineţ. Căsătoria a avut loc în oraşul Cernăuţi; au avut trei  copii: Corneliu, Aurel şi Gheorghe.
Preotul Vasile Ciornei, în calitate de preot şi răspunzător de întreaga avere mobilă şi imobilă a Bisericii, şi-a propus câteva obiective pe care, cu ajutorul epitropilor, a consilierilor şi a enoriaşilor şi prin insistenţa sa a reuşit să le ducă la bun sfârşit.
Aceste obiective au fost:
•    Reparaţie capitală a Bisericii;
•    Readucerea în folosinţa parohiei a Casei parohiale, reparaţia acesteia şi împrejmuirea cu gard;
•    Aducerea în zestrea bisericii a grădinii din jurul Casei Parohiale şi a Cimitirului vechi, suprafeţe în evidenţa şi proprietatea Bisericii, dar folosite de C.A.P. Liteni. Primele intervenţii au constat în recuperarea suprafeţei de 3720 m.p., ce reprezintă grădina din jurul Casei Parohiale, şi a suprafeţei de 1800 m.p a cimitirului vechi de lângă biserică, în partea de sud. După multe discuţii cu autorităţile comunale, corespondenţă cu factorii de decizie de la nivel judeţean se reuşeşte a se elibera Casa Parohială de către Oficiul Poştal P.T.T.R. şi recunoaşterea suprafeţelor menţionate mai sus de către toţi că aparţin parohiei. Prin grija epitropilor şi cu ajutorul enoriaşilor aceste suprafeţe sunt împrejmuite cu gard pentru a nu avea acces la ele decât persoanele numite de Parohie.
În perioada 1972-1978 sunt realizate următoarele obiective:
•    Biserica a fost reparată corespunzător, atât în interior cât şi exterior, a fost acoperită cu tablă şi ulucele au fost înlocuite cu altele noi, se introduce iluminatul electric, se schimbă tâmplăria, atât ferestrele cât şi uşile, se parchetează cu parchet de stejar interiorul bisericii, se dotează cu strane din stejar, atât strane de cântăreţi cât şi cele din biserică, precum şi strana arhierească (o strană costa 4000 lei ).
•    Se sapă o fântână necesară bisericii şi enoriaşilor. La toate aceste lucrări o contribuţie directă a avut-o învăţătorul pensionar Vasile Cămăruţ. Pentru întreaga sa activitate primeşte aprobările necesare pentru a fi înmormântat în Curtea Bisericii.
•    Casa parohială este reparată pentru a fi folosită de preotul paroh ca locuinţă.
Sumele necesare pentru acest volum mare de lucrări a fost asigurat de Parohie prin donaţiile făcute de enoriaşi şi din ajutorul primit din partea Mitropoliei.

Preotul Dumitru Mihăilescu vine la parohia Liteni în data de 31 martie 1988 prin transfer de la parohia Vorona Mare, judeţul Botoşani.
La instalare si predarea bunurilor parohiei participă din partea Protopopiatului Fălticeni protopopul Vasile Hresciuc, de faţă fiind şi epitropii şi consilierii bisericeşti.
Casa parohială este închiriată parţial preotului pensionar Vasile Ciornei, apoi Grădiniţei de copii, iar ulterior unei cooperative  meşteşugăreşti. Toate închirierile au avut ca scop aducerea de venituri parohiei.
În noiembrie 1992, preotul paroh împreună cu epitropii şi consilierii hotărăsc să îmbunătăţească încălzirea în biserică prin racordarea la încălzirea centrală de la Casa de Copii şcolari, instituţie vecină cu biserica. La această operaţiune au contribuit mai mulţi sponsori, astfel încât biserica a contribuit cu o sumă modestă.
Preotul Dumitru Mihăilescu slujeşte în această parohie până în anul 1996 când se pensionează.

MOMENTE IMPORTANTE DIN VIAŢA PAROHIEI ŞI A BISERICII
Redăm în acest capitol câteva evenimente istorice care au marcat viaţa parohiei şi a comunităţii locale în decursul celor 230 de ani de existenţă ai bisericii.

Cel mai important eveniment a fost construirea acestei biserici, ca locaş de închinăciune şi de cultură, atât pentru enoriaşii localităţii cât şi pentru cei din satele vecine. La acea dată, cele mai apropiate lăcaşuri ortodoxe erau Mănăstirea Probata (Probota), Biserica de la Dolheştii Mari şi Biserica de la Reuseni, care era in Imperiul  Austriac.
Construcţia bisericii a durat doi ani, 1782-1784. Sfinţirea a avut loc în anul 1784 de către un sobor de preoţii, în prezenţa Mitropolitului Gavril Callimachi.

                        ****
În dimineaţa zilei de 27 mai 1873 trenul mortuar cu trupul neînsufleţit al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza a sosit în gara Iţicani, care era sub stăpânirea  Imperiului Austro-Ungar, iar după amiaza aceleaşi zile trebuia să ajungă la Ruginoasa - Palatul Domnesc.
Mihail Sadoveanu evocă acea zi prin vorbele unui uncheş care-l văzuse pe domnitorul Cuza: „Am auzit noi că s-a dus prin străinătăţi şi acolo a murit de inimă rea ...S-a aflat atuncea prin sate că are să-l aducă pe Vodă Cuza cu trenul, pe la Burdujeni... Era vară, cald şi frumos, şi câmpurile numai verdeaţă...Şi cum s-a dat vestea prin sate, a început a porni norodul de pretutindeni, ca să iasă înaintea trenului, prin gări... Era atunci într-o duminică, şi lume de pe lume, norod mult se strânsese într-o parte şi alta a drumului de fier... Şi am aşteptat noi, am aşteptat, şi într-o vreme s-a arătat şi trenul, venind încet-încet ca la înmormântare... Şi oamenii tăceau cât vedeam cu ochii în lungul liniei şi toţi stăteau cu capul gol... Trecea trenul şi pe urmă se luau şi ei încet în urma lui... Dar în gară la Liteni s-a oprit... Şi era Vodă aşezat în sicriu, într-un vagon deschis, împodobit cu cununi de flori şi cu perdele negre... Şi cum s-a oprit vagonul, a început a sui norodul; bătrâni, femei, copii, bărbaţi, toţi se suiau ca să-l vadă şi să-l sărute... M-am suit şi eu - şi l-am văzut cât era de frumos, de voinic, şi tânăr încă...şi parcă dormea... M-a pălit aşa o jale pentru părintele nostru, că am început a plânge... Şi toţi pe câţi i-a făcut el gospodari pe pământul ista, toţi la câţi făcuse dreptate şi erau acolo-toţi lărămau...”

                        *****
Un moment aparte este căsătoria lui Mihail Sadoveanu cu Maria Bâlu, din Fălticeni, nepoata lui Gheorghe Andruşcă din Liteni.  Căsătoria a avut loc la Liteni, în octombrie 1902. Mihail Sadoveanu petrece mai multe vacanţe de vară la Liteni, ocazie de a cunoaşte obiceiurile, tradiţile şi legendele locale, care s-au oglindit  în mai multe opere literare a marelui scriitor.
„În acest sat de oameni cu inima uşoară avusese loc şi cununia mea, cu subţirica şi bălaia nepoţică a bătrânului Gheorghe Andruşcă. Cununie şi nuntă după datinile vechi, aşa fusese hotărârea mea. Când toată adunarea, cu lăutari, s-a mişcat spre biserică, ne-au ieşit la cea dintâi răspântie câteva neveste care ne-au vărsat dinainte cofe de apă, ca să ne fie viaţa îmbelşugată”

                        *****
Pe data de 23 martie 1905, a plecat la cele veşnice Gheorghe Vârnav Liteanu, în etate de 65 ani, proprietar al Moşiei Liteni, fost Ministru plenipotenţial la Berlin, decorat cu mai multe Ordine din ţară şi străinătate. Prin testament lasă întreaga sa avere strănepotului său Alexandru Constantin Krupenschi şi-i adresează următoarea rugăminte: ”să adauge la numele său şi numele de Liteanu, să aibă dragoste de acest  colţ de pământ,... să îngrijească de acareturi, de casă, de Biserică, de mormânturi, să fie bun şi milostiv pentru servitorii şi pentru sătenii mei, ajutându-i la nevoile şi nenorocirile lor.”
În 1910, preotul paroh Vasile Tit, cu tristeţe nota:  „Familia Vârnav Liteanu se obliga a da câte 100 lei noi de preot pe an, 50 lei de dascăl pe an, lemne necesare de trebuinţă şi de încălzit şi a îngriji de Biserică cu tot ce trebuie, dar acuma s-au stins toţi, deşi printr-un testament s-au prevăzut, dar acum nu-i nimic”

                    *****
Preotul Vasile Tit, parohul Bisericii „Sf Nicolae” Liteni, în anul 1907, când a fost Răscoala ţăranilor din întreaga ţară, nota: „În acest an prin Sfintele Patruzecimi ale Postului Mare s-au întâmplat lucruri care niciodată în această mică ţară nu s-au auzit şi nici n-a fost; ca ţăranii să se răscoale asupra boierilor proprietari. Aceasta din cauza lipsei de trai ce provine de la pământ şi a libertăţii lăsate  de toţi.
Foarte mult am luptat împreună cu Domnii Învăţători şi Administraţia Comunei de a se domoli spiritele agitatorilor şi a nu face stricăciuni şi omoruri ca în alte judeţe. Multă frică s-au băgat în inimile acelor agitaţi prin Armata ce a stat 3 luni şi jumătate în această comună”
Pe data de 24 martie 1907 Mitropolia Moldovei şi Sucevei, trimite spre toţi preoţii din cuprinsul Mitropoliei un apel ca fiecare preot să ţină slujbe zilnic şi să se roage pentru a îndepărta urgia care a cuprins Ţara.

                         *****
                                                      Înştiinţare
30 mai 1913
                    Parohia Liteni, comuna Liteni, Judeţul Suceava
Duminică, ora 10, Înalt Prea Sfinţia Sa Mitropolitul, sosind în gara Liteni, imediat va vizita Biserica, apoi, va lua masa la Domnul Krupenschi, faceţi pregătirile şi primirea cuvenită.
La ora 2 după masă, cu automobilul va pleca spre Pleşeşti vizitând bisericile din Valea Glodului şi Giurgeşti. Seara va oficia şi dormi la Pleşeşti.

                    *****
                                                   Ordin    
Sâmbătă, 15 august 1915, Majestatea Sa, Regina Maria vizitând mai multe localităţi din Judeţ va trece şi prin Parohia Cucerniciei Voastre. Veţi lua măsuri a se face o perfectă curăţenie prin Biserică şi cimitir şi veţi participa cu autorităţile locale la primire.

                    *****
Un fapt remarcabil a fost ridicarea în centrul satului a monumentului dedicat eroilor căzuţi în  războiele din 1877-78, 1913 şi 1916-1918. La inaugurare, în anul 1922, au participat pe lângă oficialităţile locale şi judeţene şi un numeros public. La sfinţirea monumentului a participat şi Mitropolitul Moldovei şi Sucevei însoţit de un sobor de preoţi.

*****
Prima pictură interioră a bisericii s-a făcut în anul 1928 de catre profesorul Vasile Galin din Botoşani; această pictură poate fi văzută şi în zilele noastre. Repararea şi pictarea bisericii au costat 235.000 lei. Aceasta se datorează preotului Constantin Roşescu care i-a convins pe enoriaşi să contribuie cu sume de bani pentru această vrednică lucrare.

                    *****
În perioada 1928-1938, la Cimitirul nou, unde era o Capelă, enoriaşii contribuie cu bani şi forţă de muncă pentru ridicarea unei biserici. Satul se mărise şi se impunea un nou lăcaş bisericesc pentru a răspunde cerinţelor tot mai numeroase a locuitorilor.
În anul 1940 se sfinţeşte noua biserică cu hramul „Trei Ierarhi”. Totodată se formează două parohii, satul fiind împărţit la cele două biserici care dăinuie şi astăzi.

                    *****
Din evenimentele care au fost de-a lungul timpului, cel mai trist a fost în perioada aprilie 1944 - septembrie 1944, când întregul sat a fost evacuat din cauza războiului. Amintirile sunt triste şi sunt evocate şi în prezent de cei care au suferit în perioada respectivă.
Acele vremuri de restrişte sunt evocate şi de Patraşcu Teodora, învăţătoare în Liteni: „...Pornim spre Liteni. Câmpul e plin de bălării. Se văd din loc în loc resturi de tunuri, mitraliere, roţi, resturi de tablă.... Satul parcă doarme, nici-un zgomot, nici-o mişcare, parcă toţi stau ascunşi. Acasă totul pustiu La şcoală lipsă geamuri, uşi, mobilier. În atelierul şcolii nimic din ce am lăsat.... E foamete. Pământul n-a fost lucrat de un an. Oamenii n-au porumb, nici grâu. Copiii, majoritatea n-au îmbrăcăminte şi încălţăminte...” Dar, prin voinţă, perseverenţă şi muncă, încrezători în Dumnezeu, locuitorii satului au învins toate aceste năpaste care s-au abătut asupra lor.
                        *****

Acest capitol este realizat de catre domnul profesor Ioan Anton, consilier al parohiei, pe baza documentelor existente. Daca cineva detine documente, informatii sau fotografii referitoare la acest capitol, rugam sa fim contactati.

 

2160

Psalm 116

Laudati-L pe Domnul, voi, toate neamurile,
pe El laudati-L voi, toate popoarele;
ca s-a intarit mila Lui peste noi
si adevarul Domnului ramane in veac.

Mihail Sadoveanu:

Se afla o priveliste incantata cum nu e alta pe lume. Nu departe de locul unde puhoiul Sucevii intra ca un palos de stecla in apa domoala a Siretului.”

Mihail Sadoveanu: „Nicoara Potcoava” despre Liteni

holy bible